Biserica de lemn din Urşi la capătul operaţiunilor de salvare / The wooden church of Urşi at the end of the safeguarding intervention
| Autori |
|
| Secţiunea |
|
|
Descriptori
|
|
| Excerpt | Construită către sfârşitul secolului al XVIII-lea şi zugrăvită în frescă după câteva decenii (1843), biserica de lemn din satul Urşi, comuna Popeşti, judeţul Vâlcea, ilustrează tipologia micilor ctitorii ale dregătorilor locali, ale preoţilor, megieşilor şi târgoveţilor, a căror ascensiune socială şi economică a marcat începuturile modernităţii din Ţara Românească. Particularitatea acestui monument constă în adaptarea tehnicii de pictură a fresco la suportul de lemn, o soluţie hibridă ce ridică o serie de probleme atât la nivelul cercetării în domeniul istoriei artei, cât şi în ce priveşte stabilirea unor strategii eficiente de conservare. Articolul prezintă etapele salvării bisericii, de la intervenţiile urgente până la deciziile de prezentare estetică |
| Paginaţia | |< << 200-215 >> >| |
| Descarcă fişierul | 
|
| Titlul volumului de apariție |
